Ce reprezintă starea de bine ?

Starea de bine reprezinta o tema existentiala si permanenta care apare in viata noastra. Sub toate aspectele ne asteptam sa avem o starea de bine. Inca din antichitate filozofii au fost interesati de acest concept.

Starea de bine este starea în care individul se simte bine cu el însuşi, cu propiile sentimente şi dispoziţii variate, defierenţiate, modulate, autentice, profunde şi relativ stabile, are vitalitate interioară, dar se poate şi relaxa, în care individul se poate relaţiona empatic cu ceilalţi oameni.

     Aşa cum o defineşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii, sănătatea nu este condiţionată doar de absenţa bolii şi disfuncţiei, ci se referă la un proces complex şi multidimensional, în care starea subiectivă de bine este un element fundamental.

Componentele stării de bine ar fi următoarele:

*Acceptarea de sine – atitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şi defectelor personale, percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului.

*Relaţii pozitive cu ceilalţi: încredere în oameni, sociabilitate, intimitate, nevoia de a da şi de a primi afecţiune, atitudine empatică şi deschisă.

*Autonomie: independenţă, hotărâre, subiectul rezistă presiunilor exercitate de grup, se evaluează pe sine după standardele personale, nu este excesiv de preocupată de expectaţiile şi evaluările celorlalţi.

*Control: sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor, creează oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni conforme cu valorile proprii.

*Sens şi scop în viaţă : subiectul este direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă, de experienţa pozitivă a trecutului, de bucuria prezentului şi relevanţa viitorului, de convingerea că merită să te implici.

In psihoterapia integrativa starea subiectivă de bine (subjective well-being - SWB) este definita ca fiind  mulţumirea generală a oamenilor faţă de propria existenţă, incluzând  comportamente ale evaluării cognitive a satisfacţiei în viaţă, un nivel înalt al emoţiilor plăcute şi un nivel scăzut al emoţiilor negative (Diener et al, 1999).